...se pare ca mi-a fost foarte greu sa imi revin din farmecul Bucurestiului dupa saptamana petrecuta acasa. Asta face ca a trecut aprope o luna si tot nu mi-am facut ordine in amintiri.
O nunta superba( a viitorilor nasi), cu miri iubitori si increzatori( ca toti mirii, cred), o multime de prieteni si fosti colegi, sedinta foto la palatul Stirbei, cununia religioasa la biserica Sf Nicolae Tabacu, preoti cu har, petrecerea la Phoenicia Grand Hotel, atmosfera de vis, nici o picatura de alcool ca am fost desemnata sofer pt dimineata...
Apoi dupa nunta alergatura la Drobeta sa imi vizitez familia, intors a doua zi, plecat pe Tranfagarasan, intors, iesit in fiecare seara ca sa reusesc sa vad pe toata lumea, indurat caldura gen 30 grade trecute, stat in trafic, facut mai mult de 1 ora din Berceni pana in Militari( intr-o vineri dupa amiaza), fete triste, posomorate, bosumflate dar si oameni dragi, pentru care merita sa induri orice. Nu e asta scopul?!...
In nebunia asta am trait si eu o luna si nu reusesc sa-mi revin, mi-e înca dor de ea.
RépondreSupprimerDa, am citit ca am fost cam in aceeasi perioada in capitala; insa nu am gasit energia sa comentez ;)) Bine am venit inapoi!
RépondreSupprimerOare am venit bine? Imi pare din ce în ce mai des rau ca nu pot sa ramân acolo.
RépondreSupprimerBine am venit, dar eu ma gândesc deja la plecarea urmatoare!
RépondreSupprimerastept sa treci peste Bucurestiul tau iubit si sa mai scrii o vorba:)
RépondreSupprimerGata, am trecut! Merci de imbold ;)
RépondreSupprimer