Cum sunt mare "consumatoare" de filme, de vreun an profit de avantajele oferite de abonamentul UGC illimité, care pe langa usilile cinematografelor UGC, mi le mai deschide si pe cele ale altor cinematografe afiliate din oras.
Bineinteles ca aseara am profitat sa vad premiera la "Le bruit des glaçons", atrasa fiind de subiect.
Filmul este istoria unui om care primeste vizita propriului cancer. Scriitor parasit de inspiratie, sotie si copil, s-a retras intr-o casa la tara unde isi tine de urat zilnic cu cateva sticle de vin alb si avand ca singura companie pe devotata sa guvernanta, atinsa si ea de un cancer, tot alegoric. Asa aflam ca exista cancere pentru patroni si cancere pentru angajati( de parca nu stiam!)
Dialogurile dintre Dujardin si Dupontel sunt delicioase insa subiectul ramane delicat, exploziv, chiar daca se incearca redarea imaginii unu cancer convivial, care iti vine in vizita ca un vechi prieten care are de gand sa se aseze la tine pana la sfarsitul zilelor.
Se iese de la film, in orice caz, cu un sentiment interesant: deruta, apasare si melancolie in acelasi timp, un umor amar care doare...