jeudi 26 août 2010

Le bruit des glaçons


Cum sunt mare "consumatoare" de filme, de vreun an profit de avantajele oferite de abonamentul UGC illimité, care pe langa usilile cinematografelor UGC, mi le mai deschide si pe cele ale altor cinematografe afiliate din oras.
Bineinteles ca aseara am profitat sa vad premiera la "Le bruit des glaçons", atrasa fiind de subiect.
Filmul este istoria unui om care primeste vizita propriului cancer. Scriitor parasit de inspiratie, sotie si copil, s-a retras intr-o casa la tara unde isi tine de urat zilnic cu cateva sticle de vin alb si avand ca singura companie pe devotata sa guvernanta, atinsa si ea de un cancer, tot alegoric. Asa aflam ca exista cancere pentru patroni si cancere pentru angajati( de parca nu stiam!)

Dialogurile dintre Dujardin si Dupontel sunt delicioase insa subiectul ramane delicat, exploziv, chiar daca se incearca redarea imaginii unu cancer convivial, care iti vine in vizita ca un vechi prieten care are de gand sa se aseze la tine pana la sfarsitul zilelor.
Se iese de la film, in orice caz, cu un sentiment interesant: deruta, apasare si melancolie in acelasi timp, un umor amar care doare...

lundi 16 août 2010

Sfarsit de vacanta...






















De cateva zile ma incearca o nostalgie ciudata, senzatie cunoscuta de pe vremea cand copil fiind, se sfarseau vacantele.
Desi am revenit de cateva zile, cu un "bagaj" de vreo 1700 foto, nu am gasit ragazul necesar sa aleg cateva si sa le public.
Mi-a placut la Rochelle, nu din prima clipa, caci obisnuita cu arhitectura nordica, un pic mai colorata, albul cladirilor mi-a dat pentru inceput imaginea unui oras dupa ce a traversat o epidemie de ciuma. Stiu, e ciudat, dar daca asta a fost senzatia trezita, ce sa fac?! Mai ales ca am locuit in orasul vechi, aproape de piata.
Apoi am descoperit insulele, Ile d'Aix, Ile d'Oléron et Ile de Ré si m-am indragostit subit. Ba chiar mi-am adaugat un nou obiectiv de bifat pe lista, sa imi iau o casa pe Ile d'Aix ;;;)))
Cutreierand insulele mai la pas, mai pe bicicleta, am gasit locuri de plaja extraordinare, dupa ce fusesem putin deceptionata de la Plage des Minimes.
Treptat, am inceput sa indragesc si la Rochelle, cu agitatia sa nocturna din jurul portului, cu turnurile sale si falezele numai bune de batut la pas pana la ore tarzii din noapte.
Ajunsa inapoi pe meleaguri nordice si regasind clima minunata si ploile zilnice, toate amintirile despre vacanta plina de soare si despre ocean, si-au dublat subit potentialul.
Cum e deja tarziu, ma grabesc sa plec sa dorm, tinand cont de de maine/azi reiau "travaliul".
Mai ramane gandul la saptamana din septembrie pe care o s-o petrec la Bucuresti; dar asta va fi o alta vacanta...