La treaba, pufosilor!

Va, vis et reviens

A trecut ceva vreme, deja mai mult de o luna...chiar doua... dar in Romania lucrurile se intampla cu o alta intensitate si la o alta scala. Parca timpul trece mai repede...si se munceste mai mult( sunt convinsa de asta).
Am aranjat in asa fel ca in ianuarie ca sa ma pot ocupa de un proiect in cadrul firmei in care activam inainte de a pleca din tara. Nimic mai frumos decat intoarcerea la origini...sau la sursa...
Ritmul nebunesc al zilelor care incep la 8 am si se sfarsesc la 19 pm... cafelele baute intr-un stil desantat pana simti ca iti pocnesc urechile... cultura organizationala din care am fost atatia ani parte si la care am pus umarul...
Si cate un suspin din cand in cand dupa viata tihnita din Franta... Care se uita repede, prinsa fiind in valtoarea evenimentelor...
Apoi de ceva vreme mi s-a implinit "pohta ce-am pohtit"; adica m-am intors inapoi la viata mea tihnita.

Oarecum bulversata de schimbarea de mediu si suspinand de data aceasta dupa caracteristicile noastre balcanice, dupa zgomotul, agitatia si efuziunea de sentimente pe care in ultima perioada le (re)adoptasem si care aici lipsesc cu desavarsire, in spiritul perfectionismului si snobismului frantuzesc.

"On n'est jamais si malheureux qu'on croit, ni si heureux qu'on avait espéré."
La mai mare!

Irrésistiblement - The Eccentric Opera
envoyé par bluesoram. - Regardez plus de clips, en HD !

Bucurestiul meu iubit...

...se pare ca mi-a fost foarte greu sa imi revin din farmecul Bucurestiului dupa saptamana petrecuta acasa. Asta face ca a trecut aprope o luna si tot nu mi-am facut ordine in amintiri.

O nunta superba( a viitorilor nasi), cu miri iubitori si increzatori( ca toti mirii, cred), o multime de prieteni si fosti colegi, sedinta foto la palatul Stirbei, cununia religioasa la biserica Sf Nicolae Tabacu, preoti cu har, petrecerea la Phoenicia Grand Hotel, atmosfera de vis, nici o picatura de alcool ca am fost desemnata sofer pt dimineata...

Apoi dupa nunta alergatura la Drobeta sa imi vizitez familia, intors a doua zi, plecat pe Tranfagarasan, intors, iesit in fiecare seara ca sa reusesc sa vad pe toata lumea, indurat caldura gen 30 grade trecute, stat in trafic, facut mai mult de 1 ora din Berceni pana in Militari( intr-o vineri dupa amiaza), fete triste, posomorate, bosumflate dar si oameni dragi, pentru care merita sa induri orice. Nu e asta scopul?!...