Despre asteptari, entuziasm si alte daraveli

Desi mi-am fixat de multa vreme regula ca "ceea ce fac la un anumit moment este cel mai bine pentru momentul respectiv, chiar daca ulterior nu mi se mai pare la fel" nu contenesc sa ma mir de modificarile in timp pe care le sufera asteptarile si valorile mele.
Acum cativa ani, imi amintesc ca m-am dat peste cap, am traversat mari si tari, am gasit concediu acolo unde nu mai aveam ca sa ma deplasez sa vad un prieten drag, care venea in Europa doar o data pe an.
Anul asta, sunt la o aruncatura de bat, o ora de TGV mai bine zis, de Paris si totusi nu am chef sa ma deplasez sa bem o cafea la Champs de Mars. Pun totul pe seama saptamanii incarcate, a vremii ploioase si a nu mai stiu eu ce motiv absurd.

Asta nu ma impiedica sa nu ma intreb unde s-a dus entuziasmul meu, cel care ma facea sa fac atatea sacrificii, doar pentru o idee care imi anima spiritul un moment?! De unde vine delasarea asta?!
O fi entuziasmul fratele suferintei, cum zicea Musset, insa in acelasi timp lipsa entuziasmului este moartea spiritului si parca nu as vrea sa il pierd de tot.


Vama Veche - Nu am chef azi


Asculta mai multe audio diverse

Bucurestiul meu iubit...

...se pare ca mi-a fost foarte greu sa imi revin din farmecul Bucurestiului dupa saptamana petrecuta acasa. Asta face ca a trecut aprope o luna si tot nu mi-am facut ordine in amintiri.

O nunta superba( a viitorilor nasi), cu miri iubitori si increzatori( ca toti mirii, cred), o multime de prieteni si fosti colegi, sedinta foto la palatul Stirbei, cununia religioasa la biserica Sf Nicolae Tabacu, preoti cu har, petrecerea la Phoenicia Grand Hotel, atmosfera de vis, nici o picatura de alcool ca am fost desemnata sofer pt dimineata...

Apoi dupa nunta alergatura la Drobeta sa imi vizitez familia, intors a doua zi, plecat pe Tranfagarasan, intors, iesit in fiecare seara ca sa reusesc sa vad pe toata lumea, indurat caldura gen 30 grade trecute, stat in trafic, facut mai mult de 1 ora din Berceni pana in Militari( intr-o vineri dupa amiaza), fete triste, posomorate, bosumflate dar si oameni dragi, pentru care merita sa induri orice. Nu e asta scopul?!...