Un week-end la mare. Nimic mai nebunesc ca idee, in ciuda ploii mocanesti care cadea si care era anuntata si pentru zilele urmatoare. Insa aveam nevoie de o iesire, de aer, de curatarea sufletului.
Si am ales un coltisor de la Marea Nordului, Blankenberge.
Definitia perfectiunii: ploaia pe fondul unei mari agitate si a unui cer amenintator, ca in picturile flamande; un restaurant care servea dupa 1 noaptea, complet gol, ca si cand ne astepta; un foc de lemne alaturi, in semineu, cu o caldura invaluitoare, vinul bun si mancarea delicioasa si Jean Ferrat pe fundal. Si iar ploaia...
"Pouvoir encore regarder
Pouvoir encore écouter
Et surtout pouvoir chanter
Que c'est beau, c'est beau la vie!"
lipseste ceva in definitia perfectiunii....sau cineva
RépondreSupprimerNuuu! Era acolo, altfel ce sens ar fi avut perfectiunea? Si as fi pus starea mea de spirit pe seama emotiei de toamna....
RépondreSupprimer