Cum bunele obiceiuri trebuie cultivate, am reinceput sa merg la avanpremiere.
Iar marti, la Lille, a fost "Ma compagne de nuit" in prezenta actritei Emmanuelle Béart si a realizatoarei Isabelle Brocart, aflata la primul film si careia celebra actrita i-a dat girul sau, prin acceptarea acestui rol.
Béart joaca rolul unei arhitecte, Julia, atinsa de cancer in faza terminala si care nesuportand sa vada durearea familiei, o angajeaza pe Marine( Hafsia Herzi), o necunoscuta, pe care o intalneste din intamplare la spital, pentru a-i fi alaturi si a o sprijini in suferinta ultimelor clipe. Inutil de spus ca intre cele doua femei, in aparenta atat de diferite, una cu o viata sociala reusita si alta complet antisociala, se innoada o legatura puternica.
Realizatoarea a ales sa arate suferinta Juliei cu pudoare si nu neaparat prin torente de lacrimi, pentru ca personajul principal, desi foarte bolnav, simte inca nevoia sa rada, sa iubeasca...sa mai traiasca...
La intalnirea de dupa film, Béart a declarat ca pentru a putea intrupa personajul, a trebuit sa slabeasca 10 kg, si-a ras parul si a cautat sa cunoasca pacientii unui centru de ingrijiri paliative, aflati in ultimul stadiu de boala. Iar pentru a nu iesi din rol, cauta sa mearga, pe perioada filmarilor, si in viata de zi cu zi la fel ca in film, astfel incat oamenii au inceput sa creada ca e de-e dreptul bolnava.
Astfel Béart a reusit sa faca un rol un pic altfel de ce ne-a obisnuit pe parcursul carierei sale. Un film pe care il recomand, de vazut si revazut.
Si daca in ultimul timp m-am obisnuit cu asemenea intalniri live: Guillaume Canet et Marion Cotillard, Nathalie Baye si Audrey Tautou, Jean Dujardin, Catherine Deneuve, pot spune totusi ca Emmanuelle Béart ramane o prezenta, de savurat!
