PsyartCenter, 25 février, 08:48 "Salut. Tot incerc sa te contactez...dar....Ai imbatranit? memoria nu mai functioneaza cum trebuie?...sau iti renegi vechii prieteni...ce se intampla? Sunt eu, Gratiela!!! - am facut planurile urbanistice revolutionare ale Vanjului impreuna, am colindat dealurile impreuna si apropate am tocit banca aceea de atata stat la taina...remember?.... Ce mai faci in timpurile astea noi? (ma bucur sa te regasesc)"
Lorenee, 25 février, 16:57 "Buna, asa mesaj personalizat mai zic si eu! Am vazut si prima invitatie, insa pana sa o accept nu mai aparea in lista. Cat despre renegat, nu reneg nimic, dimpotriva, sunt in plin proces de reconstructie( mentala) a acelei portiuni de timp. Si ma bucur ca a mai ramas fixata si in cortexul altcuiva in afara de mine... ;) Ce mai faci? Ai aerul de a fi in forma, dupa blogul tau judecand. Sper sa aflu mai multe, povestite chiar de tine; cat despre mine, cum se spune, oameni noi la timpuri noi, incerc sa ma adaptez in urma schimbarii de site; bilantul inca nu e gata, probabil va mai dura destul...Pe curand, sper ;)" -va urma-
A trecut ceva vreme, deja mai mult de o luna...chiar doua... dar in Romania lucrurile se intampla cu o alta intensitate si la o alta scala. Parca timpul trece mai repede...si se munceste mai mult( sunt convinsa de asta). Am aranjat in asa fel ca in ianuarie ca sa ma pot ocupa de un proiect in cadrul firmei in care activam inainte de a pleca din tara. Nimic mai frumos decat intoarcerea la origini...sau la sursa... Ritmul nebunesc al zilelor care incep la 8 am si se sfarsesc la 19 pm... cafelele baute intr-un stil desantat pana simti ca iti pocnesc urechile... cultura organizationala din care am fost atatia ani parte si la care am pus umarul... Si cate un suspin din cand in cand dupa viata tihnita din Franta... Care se uita repede, prinsa fiind in valtoarea evenimentelor... Apoi de ceva vreme mi s-a implinit "pohta ce-am pohtit"; adica m-am intors inapoi la viata mea tihnita.
Oarecum bulversata de schimbarea de mediu si suspinand de data aceasta dupa caracteristicile noastre balcanice, dupa zgomotul, agitatia si efuziunea de sentimente pe care in ultima perioada le (re)adoptasem si care aici lipsesc cu desavarsire, in spiritul perfectionismului si snobismului frantuzesc.
"On n'est jamais si malheureux qu'on croit, ni si heureux qu'on avait espéré." La mai mare!
Toate erau puse la punct, pana la cel mai mic detaliu. Cadouri cumparate din timp, impartite pe categorii: pt mama, pt bunica, etc.; bagaje facute, multe bagaje, oameni dragi care imi declarau cu umor "trebuie sa ajungi, altfel nu o sa mai credem in Mos Craciun", la temerile mele privind starea vremii.
Ieri am fost ingrijorata cand am vazut ca s-a repornit ninsoarea, dar nu gandeam asa departe...parca nu putea sa mi se intample chiar mie...
Si iata ca s-a intamplat. De dimineata primesc mesaj cu "zborul dvs a fost anulat". Totusi, ma gandesc eu in capul meu de oltean "istet" ca trebuie sa ma duc la fata locului, sa incerc toate solutiile posibile. Si ma pornesc... La gara, alte intarzieri: de la 30 min se fac 2 ore; pentru inceput; apoi intarziere pe termen nelimitat datorita conditiilor meteo si a lipsei unui conductor( din astea parca nici pe acasa nu avem). Euh, dupa ce am inghetat destul de frig, am schimbat biletul si am reusit sa plec cu alt tren. Si am si reusit sa ajung inainte de urmatorul avion; care surpriza!!! a fost si el anulat.
Acolo, Turnul Babel, iadul pe pamant. Oameni care asteptau de zile; oameni nemultumiti, oameni frustrati si nerabdatori. M-am calmat singura, eu eram doar la inceputul rabdarii.
Intre timp am reusit sa aflu ce mi se propune ca alternativa: un zbor Paris-Bucuresti, duminica, deci dupa Craciun. Sau daca vreau inainte, un zbor Paris-Sofia, vineri( ce treaba o avea? reverific maine, ca natia asta se dezice repede de ce a spus in urma cu cateva minute, pe motiv de "malentendu").
Sunt curioasa daca capul meu de oltean ar alege, in caz de... sa se duca la Sofia ca sa salveze Craciunul. Oare e frumos un Craciun la Sofia?!
Acum ar fi trebuit sa fiu "là bas", insa sunt doar aici. Tot aici...Dezamagire...
Première pièce "longue durée" de Shechter où la musique se retrouve au-dessus de la mêlée des corps; les danseurs apparaissent et disparaissent de façon inattendue; les danses, essentiellement chorales, impulsives, projettent leurs élans, leurs troubles dans une architecture de faisceaux de lumières. Travaillant sur l'idée d'une boucle musicale et chorégraphique, le chorégraphe développe un double mouvement et fusionne les flux sonores et les secousses des corps. Le groove musical initial est emprunté à l'une des chansons de Peter Gabriel. Il a été remixé, recomposé jusqu'à en effacer la trame grâce aux percussions et instruments à cordes d'un groupe de musiciens égyptiens sollicités pour enregistrer la musique et son chant d'origine.
L'écoute répétée des premiers enregistrements bruts a créé l'atmosphère de "fin du monde" qui a imprégné la troupe et influencé la chorégraphie. Sur scène, cet environnement sonore enregistré se superpose aux tambours et guitares électriques live. Political Mother est une pièce époustouflante et contestataire qui, sans message ni discours, traite des conflits et des complexités de la coexistence et qui dénonce en quelque sorte toute forme d'embrigadement et d'asservissement.