Am ajuns la Divan in februarie, sa sarbatorim ceva. Dupa un frig de crapau pietrele, venise o saptamana cu moina, cand zapada se dezgheta si facea ca strazile Bucurestilor sa semene cu cele din mahalaua de altadata; mai ales cele din centrul vechi, permanent in constructie, ca deh, unde putea sa fie restaurantul daca nu pe Strada Franceza?!
Mi-a placut mancarea, am gustat din plin atmosfera autentica, narghilelele si mai ales dansul "cadanei" care daca avea destul vino-incoace ca sa atraga privirea mea, imi inchipui ce a fost pe capul barbatilor din grupul nostru!
Mi-a placut mancarea, am gustat din plin atmosfera autentica, narghilelele si mai ales dansul "cadanei" care daca avea destul vino-incoace ca sa atraga privirea mea, imi inchipui ce a fost pe capul barbatilor din grupul nostru!
Mi-a placut atat de mult, incat in visele/cosmarele mele din ultimul timp, cand ma gasesc alergand pe strazi desfundate de mahala din vechime, spre o lumina doar banuita, care se dovedeste pana la urma a fi Place Vendôme cu a sa coloana, apare ca un laitmotiv si Divanul, plasat acolo in piata, ca prin minune, o viziune a mintii mele ratacite, care impleteste visul cu realitatea, rezultand o amestecaura de Occident si Orient care ma urmareste si ma va urmari probabil toata viata.
Mergeti la Divan, ca merita! Macar si numai pentru a visa ca mine...
Si unde-i Divanul asta? Imi place tare cum arata farfuria aia si peste vreo luna jumate plec iar pe-acolo sa fac cercetari.
RépondreSupprimerIn centrul vechi, pe Strada Franceza. Arata bine cam toate felurile de mancare de pe acolo.
RépondreSupprimer