Inima ca un balon

Am simtit astazi o stare de balon incarcat pana la refuz cu sentimente si mai ales cu resentimente. Care sta sa plezneasca si care da semne ca ar face-o, ba intr-o parte, ba in alta( ca sa nu zic ba intr-un colt, ba in altul).

Stateam de vorba cu mama care de 10 zile o "pazeste" pe bunica in spital in urma unui AVC. Si care se bucura la fiecare mic progres inregistrat dar care parca se intrisetaza de mii de ori mai mult la fiecare esec in refacerea acesteia.

Care nu are putere sa zambeasca cand bunica se crede in armata sau la nu stiu ce aratura de toamna si care vede doar un parinte care a ajuns in starea de decrepitudine...

Si tot in acceasi ordine am stat de vorba cu o colega al carei sot a fost diagnosticat cu cancer de oase in stadiu terminal; si totul declansat( descoperit) si evoluat in maxim 3 luni; care asista zi si noapte la dureri pe care nu le poate ostoi cu niciun calmant.

Ce au in comun cele doua situatii: doar durerea si responsabilizarea pana la extreme a celor 2 femei. Si mai ales suferinta.