De vreo trei zile sarbatoresc. Venirea primaverii, sfarsitul unui capitol, inceputul altuia...Nu pot spune ca am neaparat motive concrete... E ciudat cum desi stim ca traim ultimele clipe ale unei etape, ne multumim sa mergem inainte, masinal, fara sa dam nici un semn ca am fi constienti sau ca ne-ar afecta. E asta oare semnul unei golicini interioare sau mai degraba al unei indelungate experiente de a reprima lucrurile si recunoasterea atingerii unui inalt nivel de autocontrol?!
Şi eu sărbătoresc de câteva zile...norii care au acoperit, la propriu, cerul
RépondreSupprimerSunt la Bucuresti si i-am simtit la propriu sub forma unei presiuni atmosferice adaugate altor presiuni pe alt fond...
RépondreSupprimer