Affichage des articles dont le libellé est me and myself. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est me and myself. Afficher tous les articles
mardi 3 juillet 2012
Intrebari
Azi in drum spre Paris, intr-un TGV care avea ca destinatie Atlanticul, m-am intrebat cum ar fi sa refuz sa cobor si sa imi continui drumul spre "marea cea mare si amara". Doar m-am intrebat, odata poate voi afla si raspunsul... ;)
dimanche 18 décembre 2011
Tu ce mai faci?...
O soapta dupa ani, care sa vina sa se metamorfozeze intr-o intrebare. O simpla intrebare care sa ascunda interesul de a sti ce mai faci, cum o mai duci, cum iti merge fara mine; as fi vrut sa putem pastra asta, sa ne putem gandi din cand in cand unul la altul sau amandoi la fiecare...
Nu a fost sa fie si a ramas durerea ca dupa atata timp rasturnat intr-o povara de amintiri a rezultat un mare gol, un vid existential ce nu mai poate fi umplut cu existenta noastra.
Nu a fost sa fie si a ramas durerea ca dupa atata timp rasturnat intr-o povara de amintiri a rezultat un mare gol, un vid existential ce nu mai poate fi umplut cu existenta noastra.
Tu ce mai faci? De pus pe gand…
samedi 17 décembre 2011
dimanche 27 novembre 2011
lundi 29 août 2011
In fiecare zi...
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare
Inscription à :
Articles (Atom)