Cascada Bigar

„Demult, tare demult traia, pe meleagurile mirifice ale Vaii Almajului, o familie  de tarani  foarte pretuita  de locuitorii acestor  tinuturi. Barbatul era  om gospodar si cinstit, iar sotia lui, de o frumusete rar intalnita, incat i se dusese vestea in tot tinutul.
Singura lor amaraciune era lipsa unui urmas care sa le duca numele mai departe si sa le vegheze   batranetile.
Intr-o noapte, femeii  i se arata  in vis o vrajitoare care-i spuse ca, doar daca va bea apa  de la  izvorul de sub stanca asezata la granita  dintre  lumi, va ramane insarcinata, dar o preveni  ca, de va naste o fata, acesteia nu-i va fi ingaduit niciodata sa se indragosteasca, daca va dori sa traiasca.
Femeia, deznadajduita, asculta de spusele batranei vrajitoare din vis. Merse la izvor si bau apa fara sa mai stea mult pe ganduri. Nu dupa multa vreme, nascu o fata.
Copila  lumina  viata  parintilor sai  si  fermeca cu privirile  orice fiinta omeneasca ce  statea in preajma-i.
Zilele treceau una dupa cealalta si copila zglobie deveni o fecioara ravnita de toti  flacaii  tinutului, insa inima fetei tanjea dupa unul singur, dupa Bigar, un flacau chipes si harnic.
Simtind primejdia mortii, care ameninta asupra copilei lui, tatal fetei, nadajduind sa o faca sa-l uite  pe  flacau,  dar mai ales sa uite de dragostea  nestapanita care-i  cuprinsese inima, o inchise in grota de deasupra izvorului  dintre lumi.  Strigatele de disperare ale fecioarei fura auzite de  vrajitoarea care salasluia in cealalta lume, stiuta ca Taramul Regasirii Dorului.

Atrasa de tipetele fetei si  induplecata de suferinta fara margini a acesteia, vrajitoarea  ii  sopti: ,,Singurul lucru pe care pot sa-l fac pentru tine e sa-ti transform parul intr-o cascada pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei il va aduce pe cel care-l iubesti aproape de tine, dar, te previn, nu veti putea niciodata trai in aceasta lume. El  va trebui sa moara inecat in lacrimile tale  si  tu vei muri  odata cu el, spre a renaste apoi, in cealalta lume, in Taramul Regasirii Dorului, numai acolo, ceea ce ti-a fost harazit la nastere nu se va implini”.

Toate se petrecura,  intocmai cum sortise vrajitoarea.  Flacaul veni, se arunca in apele cascadei, fermecat de vuietul mangaietor al acesteia, fata se stinse  si  ea  odata  cu el. Se intalnira in cealalta lume, a Taramului Regasirii Dorului, singurul  loc in care iubirea lor se putea implini, iar cascada ramase marturie a unei iubiri care-a invins limitele fiintei  umane, dar  si  a  faptului ca dragostea inseamna fericire si sacrificiu deopotriva.

De atunci, indragostitii, spre a-si pecetlui  dragostea, dar  si  pentru a avea parte de iubirea vesnica, absoluta, vin sa bea apa din cascada ce poarta numele flacaului  Bigar„ noteaza reperealmajene.ro.