La pagaille sau cum risc eu sa fac un Craciun à la français

Toate erau puse la punct, pana la cel mai mic detaliu. Cadouri cumparate din timp, impartite pe categorii: pt mama, pt bunica, etc.; bagaje facute, multe bagaje, oameni dragi care imi declarau cu umor "trebuie sa ajungi, altfel nu o sa mai credem in Mos Craciun", la temerile mele privind starea vremii.

Ieri am fost ingrijorata cand am vazut ca s-a repornit ninsoarea, dar nu gandeam asa departe...parca nu putea sa mi se intample chiar mie...

Si iata ca s-a intamplat. De dimineata primesc mesaj cu "zborul dvs a fost anulat". Totusi, ma gandesc eu in capul meu de oltean "istet" ca trebuie sa ma duc la fata locului, sa incerc toate solutiile posibile. Si ma pornesc... La gara, alte intarzieri: de la 30 min se fac 2 ore; pentru inceput; apoi intarziere pe termen nelimitat datorita conditiilor meteo si a lipsei unui conductor( din astea parca nici pe acasa nu avem). Euh, dupa ce am inghetat destul de frig, am schimbat biletul si am reusit sa plec cu alt tren. Si am si reusit sa ajung inainte de urmatorul avion; care surpriza!!! a fost si el anulat.

Acolo, Turnul Babel, iadul pe pamant. Oameni care asteptau de zile; oameni nemultumiti, oameni frustrati si nerabdatori. M-am calmat singura, eu eram doar la inceputul rabdarii.

Intre timp am reusit sa aflu ce mi se propune ca alternativa: un zbor Paris-Bucuresti, duminica, deci dupa Craciun. Sau daca vreau inainte, un zbor Paris-Sofia, vineri( ce treaba o avea? reverific maine, ca natia asta se dezice repede de ce a spus in urma cu cateva minute, pe motiv de "malentendu").

Sunt curioasa daca capul meu de oltean ar alege, in caz de... sa se duca la Sofia ca sa salveze Craciunul. Oare e frumos un Craciun la Sofia?!

Acum ar fi trebuit sa fiu "là bas", insa sunt doar aici. Tot aici...Dezamagire...

Quand la mer monte...

Political Mother

Première pièce "longue durée" de Shechter où la musique se retrouve au-dessus de la mêlée des corps; les danseurs apparaissent et disparaissent de façon inattendue; les danses, essentiellement chorales, impulsives, projettent leurs élans, leurs troubles dans une architecture de faisceaux de lumières.
Travaillant sur l'idée d'une boucle musicale et chorégraphique, le chorégraphe développe un double mouvement et fusionne les flux sonores et les secousses des corps. Le groove musical initial est emprunté à l'une des chansons de Peter Gabriel. Il a été remixé, recomposé jusqu'à en effacer la trame grâce aux percussions et instruments à cordes d'un groupe de musiciens égyptiens sollicités pour enregistrer la musique et son chant d'origine.

L'écoute répétée des premiers enregistrements bruts a créé l'atmosphère de "fin du monde" qui a imprégné la troupe et influencé la chorégraphie. Sur scène, cet environnement sonore enregistré se superpose aux tambours et guitares électriques live.
Political Mother est une pièce époustouflante et contestataire qui, sans message ni discours, traite des conflits et des complexités de la coexistence et qui dénonce en quelque sorte toute forme d'embrigadement et d'asservissement.

L'insoutenable légèreté de l'être

Tovarasi, frumoasa e viata!

Intre 3-23 noiembrie, unul din cinematografele din oras a prezentat o sesiune de filme dedicate noului val cinematografic romanesc. Astfel, am putut (re)vedea:

- Povestiri din Epoca de Aur I si II( Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer)
- Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii( Catalin Mitulescu)
- A fost sau n-a fost?( Corneliu Porumboiu)
- Moartea domnului Lazarescu( Cristi Puiu)

- Picnic( Adrian Sitaru)
- 4 luni, 3 saptamani, 2 zile( Cristian Mungiu)
- California dreamin'( Cristian Nemescu)

A fost impresionant de vazut salile pline, entuziasmul cinefilior si compatibilitatea cu umorul romanesc. Dupa declaratia lui Mungiu, ca cel mai bun public pentru filmele romanesti in strainatate este constituit de comunitatile de romani, reactia mea a fost sa ciulesc urechile sa vad daca "populatia ch'ti" venita la cinema, are ceva origini romanesti, insa numarul prea mare mi-a spulberat din prima neincrederea.

Astept sa vad pe 8 decembrie "Marti dupa Craciun"...


Contes de l'âge d'or Bande Annonce du film
envoyé par LE-PETIT-BULLETIN. - Court métrage, documentaire et bande annonce.

Amsterdam, chic & frig

Ca de fiecare data cand mi se face dor de duca, mi-am luat sacul la spinare si dusa am fost. Si am ajuns la Amsterdam. Nu se anunta vreme tocmai buna, insa ma gandeam ca daca vin de la Rijsel, sunt pregatita pentru toate. Da de unde, la Amsterdam am vazut mai rau; dar sa incep cu lucrurile bune.

Am luat pulsul orasului, m-am plimbat pe canale, am batut strazile si dupa plan si fara plan. Nu este neaparat un oras pentru pietoni, peste tot sunt piste pentru biciclete, biciclete si oameni care merg pe bicicleta; nimic mai impresionant, insa cand esti pe jos iti dau senzatia ca esti amenintat de atatea biciclete. Sunt atat de adaptati ca i-am vazut pedaland, vorbind la telefon si tinand umbrela in acelasi timp.

Am testat braseriile, peste care dai la orice colt de strada si berea buna si ieftina. Aici am baut pentru prima data Grolsch Kanon, cu "doar" 11,6% alcool. O sa o am in vedere pentru urmatoarea fiesta.

Restaurantele sunt cochete, am cinat intr-un restaurant italian care oferea trandafiri la masa si cate o sticla de vin( nu am acordat atentie daca s-a regasit totusi pe nota, la final) si unde imi era atat de foame ca atunci cand am vazut formularea "tagliateli ai funghi porcini" am uitat orice urma de italiana stiuta vreodata si m-am vazut cu o portie mare de tagliatele cu carne de porc, ca am comandat salivand; aveam sa constat ulterior ca m-am ales doar cu ciuperci( funghi), dealtfel delicioase.

Mergand pe strazi fara tinta, am dat si de un stabiliment dotat cu lampadarul rosu, cu doamne dezbracate si expuse in vitrina; m-am precipitat sa fac o poza, am fost apostrofata iar doamnele au tras storurile, insa pana la urma tot am reusit sa capurez ceva. As fi vrut sa aprofundez subiectul, insa compania in care eram nu era prea interesata de subiect. Cum nu am putut aprofunda nici partea cu "coffees shop and smokey", dar cine stie, data viitoare.

Lalele am vazut doar in Piata de flori, ca doar nu era sezonul sa vad pe toate drumurile, oamenii i-am gasit amabili cu turistii, preturile acceptabile, ba chiar mai ieftine decat aici.

Si cand ma gandeam eu cat de chic e Amsterdamul si ca mi-ar placea sa locuiesc in el( desi fusesem avertizata de o "amstellodamoise", pe care o cunoscusem la venire, ca vara lor tinuse o saptamana), a inceput prapadul.

Furtuna cu ploaie torentiala, zeci de umbrele distruse in cateva secunde, pe cativa zeci de metri. Si umbrela mea, teapana, cam pentru patru persoane, de care eram atat de mandra ca rezistase la atatea intemperii, si-a dat obstescul sfarsit.

Noroc ca eram aproape de Rijksmuseum si asa am putut sa ne punem la adapost si in acelasi timp sa profitam. Se pare ca e cel mai mare si mai important muzeu al tarii. Asa am putut admira picturile secolului de aur olandez, Rembrandt, al sau Rond de Noapte si nu numai.

Cand am iesit, ploua mai rau asa ca periplul prin Amsterdam s-a cam terminat aici.

Trebuie sa revin in aprilie-mai, pentru festivalul lalelelor si sa vizitez muzeul Heineken, care nu si-a mai gasit loc pe lista. Si partea de "coffee shop", care nu a putut fi aprofundata...

Could I leave you?!

Recital Felicity Palmer. In engleza, germana, rusa, franceza. Mi s-a lipit de suflet, a fost intr-adevar superb. Si am retinut poemul asta de Sondheim...

Leave you? Leave you?
How could I leave you?
How could I go it alone?
Could I wave the years away
With a quick goodbye?
How do you wipe tears away
When your eyes are dry?
Sweetheart, lover,
Could I recover,
Give up the joys I have known?
Not to fetch your pills again
Every day at five,
Not to give those dinners for ten
Elderly men
From the U.N.--
How could I survive?
Could I leave you
And your shelves of the World's Best Books
And the evenings of martyred looks,
Cryptic sighs,
Sullen glares from those injured eyes?
Leave the quips with a sting, jokes with a sneer,
Passionless lovemaking once a year?
Leave the lies ill-concealed
And the wounds never healed
And the games not worth winning
And-wait, I'm just beginning!
What, leave you, leave you,
How could I leave you?
What would I do on my own?
Putting thoughts of you aside
In the south of France,
Would I think of suicide?
Darling, shall we dance?
Could I live through the pain
On a terrace in Spain?
Would it pass? It would pass.
Could I bury my rage
With a boy half your age
In the grass? Bet your ass.
But I've done that already--or didn't you know, love?
Tell me, how could I leave when I left long ago, love?
Could I leave you?
No, the point is, could you leave me?
Well, I guess you could leave me the house,
Leave me the flat,
Leave me the Braques and Chagalls and all that.
You could leave me the stocks for sentiment's sake
And ninety percent of the money you make.
And the rugs
And the cooks--
Darling, you keep the drugs.
Angel, you keep the books,
Honey, I'll take the grand,
Sugar you keep the spinet
And all of our friends and--
Just wait a goddam minute!
Oh, leave you? Leave you?
How could I leave you?
Sweetheart, I have to confess:
Could I leave you?
Yes.
Will I leave you?
Will I leave you?
Guess!