La multi ani 2012!

Momentul meu preferat: alegerea vinurilor pt masa de Revelion: Monbazillac, Beaume de Venise, Chablis, Beaujolais...in capul meu e deja sampanie...;) si nu am spus inca nimic despre branzeturi... 

La multi ani! dragi prieteni si mai putin prieteni, amici, cunostinte, etc... Un an 2012 cu sănătate, iubire si toleranta! Si in rest le-om trece pe toate!

Craciun binecuvantat!

Dupa ce-am trudit cu spor
De Craciun ne este dor -
Sarbatoarea cea tihnita,
In arome-nvaluita.
Falnic brad impodobim,
Cu cei dragi ne intalnim,
E moment de daruire
Nu doar daruri, ci iubire !

Prunc nascut far' de prihana
Intr-un ceas de mare taina
Colo-n iesle la sarman
Invelit intr-un suman,
Luminat de-o stea mareata
Intelept, plin de povata,
Cu iubire fara margini
Ce umplut-a mii de pagini.

Ceas de mare incantare,
Prilej bun pentru urare:
S-aveti pace si iubire
Liniste si implinire.
Sa va mearga tot din plin,
Sufletul fie senin,
Belsug, spor si sanatate
Si proiecte realizate !

De ras pe saturate

Grandeur et décadence

Tu ce mai faci?...

O soapta dupa ani, care sa vina sa se metamorfozeze intr-o intrebare. O simpla intrebare care sa ascunda interesul de a sti ce mai faci, cum o mai duci, cum iti merge fara mine; as fi vrut sa putem pastra asta, sa ne putem gandi din cand in cand unul la altul sau amandoi la fiecare...
Nu a fost sa fie si a ramas durerea ca dupa atata timp rasturnat intr-o povara de amintiri a rezultat un mare gol, un vid existential ce nu mai poate fi umplut cu existenta noastra.

Tu ce mai faci? De pus pe gand…

Ce mai faci?
- Watch more Videos at Vodpod.

Oare chiar...

Cand ingerii pleaca

Prélude à l'après-midi d'un faune

Ironizarea romanilor, sport national la francezi

La mai mare!

Cum am facut o pasiune pentru Sanda

Nu, nu m-am indragostit. Si deci nici nu am virat in alta tabara. Doar am dat peste un om minunat despre care nu pot abtine sa nu pomenesc.
Prima data am cunoscut-o prin mai/iunie, proaspat intoarsa de pe meleaguri frantuzesti, unde parul meu cunoscuse o oarecare revigorare. Deja aveam cosmaruri gandindu-ma cum mi se va transforma in poluarea, smogul si noxele din Bucuresti... Glumesc, insa chiar imi cautam un mester pentru cositele mele. Si am dat de ea, a fost dragoste la prima vedere. Sau la prima atingere...
Nimic mai placut decat masajul pe care il face Sanda atunci cand te spala, un masaj de vreo 10-15 minute care face sa dispara tot stresul; Mi s-a intamplat o data sa plec aproape adormita de acolo. In rest mi se intampla doar sa ma relaxez. Si e mare lucru. Are o dexteritate de maestru, o indemanare care ar surprinde si pe obisnuitele unor case mai cu blazon. Caci Ama Salon e un loc mai modest, de cartier, printre blocurile gri... din Militari. Dar cum se stie ca omul sfinteste locul si de data asta Sanda adauga stele multe pe firmamentul salonului.
Daca o intalniti, nu o ocoliti, eu inca sunt in seara asta sub efectul degetelor ei minunate. Iar cosita mea( chiar daca nu balaie) ar rivaliza si cu a Ilenei Cosanzene. Sau cel putin asa imi place sa cred.

Ma plus belle histoire d'amour c'est vous...

I miss you...

Primavara toamnei

"A cunoaste. A iubi.

Inc-o data iar si iara,

a cunoaste-seamna iarna,

a iubi e primavara.”

(Primavara) Lucian Blaga

Vesnicia s-a nascut la sat

Ma uit la imaginile astea si parca nu s-a schimbat nimic; Aceleasi ulite nepietruite, aceleasi porti, dar mai putini oameni. Si parca si bunicul meu a mai imbatranit ceva... Da, si parca si bunica...
Ma linistete ca o vad "in deal" pe "daica" Dorina. Ea parca nu s-a schimbat deloc; sau poate pentru ca ii vad eu doar spatele. Parca ieri abia asteptam vacantele ca sa vina acasa de la Timisoara cu bunatati de la Kandia. Si nu au trecut decat ceva mai mult de douazeci de ani...( oare era mai bine sa imi intitulez postul "Dupa 20 de ani"? Nu, cu cred, ca doar nu sunt Dumas...)
Pe vremea aia cea mai frumoasa meserie pentru mine era sa lucrezi intr-o fabrica de dulciuri. Pe parcurs mi-am mai schimbat optiunile, ca doar sunt fata si am mai auzit si de calorii!
Dar cine se mai delecta pe vremea aia cu delicatese gen ciocolata cu orez? Noi, copii de pe ulita asta nepietruita din satul asta de la Dunare... Ca la judet nu aveam niciun activist mai de soi pe la partid cum am auzit ulterior ca aveau cei de la Sibiu sau Ialomita...si ne descurcam si noi cu valorile noastre locale..."daica" Dorina sau "paznicul schitului de la Tarnita"...a nu, asta era Paunescu in "Am nevoie de oameni"... Deci cum spuneam, "daica" Dorina sau sora bunicului, gestionara la alimentara din sat( o alta meserie de invidiat). Dar despre asta alta data...

"Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã vesnicia s'a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire

si dacã ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."

Sufletul satului, Lucian Blaga

Someone like you

Noapte de unul singur

Bref

Dans la vie, au début on naît, à la fin on meurt. Entre les deux il se passe des trucs. Bref c'est l'histoire d'un mec entre les deux...

Bref du 1/09 - Bref, je me suis préparé pour un rendez-vous

Casa de piatra!

Ei s-au hotarat! Sa fie intr-un ceas bun!

Acum multi ani...

...sau poate nu chair asa de multi, doar 52, se nastea cea care avea sa imi dea mie un sens in viata si vietii mele sens.

La multi ani, mama!

In fiecare zi...

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare

Ni Coca! Nicolas!

Paris en août

Dehors les tables éclosent spontanément sur mon passage, comme des îlots de verdure.
Tout autour, le souple ralenti des corps estivaux flirte avec la tiédeur du couchant. On s'alanguit sur le moindre mètre carré de rêverie disponible. Depuis que chacun a converti ses gestes à la douceur saisonnière, les corsets hivernaux sont tombés, les bras nus et la taille libre ont transporté la mer, la campagne sur le bitume. Je m'installe pour la soirée dans le microcosme parfait.
Paris en août me semble-t-il, n'a plus besoin de rien; la ville tisse sa boule d'autarcie au sein de l'été.

A la recherche du temps perdu

Cum rezisti fara frigider in secolul XXI

E simplu:
Pleci la Bran. Revii de la Bran, frigiderul in pana. Te gandesti ca e cel mai ingrozitor lucru care ti se poate intampla( da de unde?). Te stresezi, arunci toata mancarea, iti propui ca a doua zi sa dai buzna in primul magazin, sa iei un nou frigider.
Insa a doua zi studiezi ofertele; seara mananci in oras. Mai trece o zi. Iti dai seama ca iti place sa mananci in oras. Si apoi nici nu e asa necesar sa mananci seara...
Aprovizionezi frigiderul de la birou. Si a trecut saptamana. Pleci la Istanbul. Superb la Istanbul! Dar pana si acolo ai frigider( minibar). Cand ajungi acasa trebuie sa iei neaparat frigider!
Ajungi acasa! Constati ca Patriciu s-a gandit la tine si a instalat un Micro volant in fata blocului! Apa rece la orice ora, iaurturi proaspete! La ce iti mai trebuie frigider?! pentru ceilalti?! Ceilalti ...
Mai mananci in oras, mai la birou, mai nu mananci seara! Si a trecut o luna!
La sfaristul saptamanii pleci la Atlantic. Biarritz j'arrive!!!
La ce iti mai trebuie frigider?! ;;;)))

De-a ardelenii...

Le salon du Bourget

Se intampla si la case mari. Parole d'honneur, am vazut cu ochii mei...

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii...

La bulivar, birjar, la bulivar!

Am fost in seara asta in locul cel mai la moda pentru protipendada bucuresteana: pasajul Basarab. Mai ca m-am simtit ca pe Saint-Pancras...si chiar mi-a placut.

Te voglio bene

Ici où la mer elle brille et il y a beaucoup de vent
Sur une vieille terrasse devant la baie de Sorrento
Un homme enlace une fille après qu’il ait pleuré
Puis il reprend sa voix et recommence sa tirade

Je t’aime fort tu sais
Mais très fort très fort tu sais
C’est désormais une chaîne
Qui fait fondre le sang dans les veines tu sais

Il vit les lumières au beau milieu de la mer et pensa aux nuits là-bas aux Etats-Unis
Mais ce n’étaient que les lumières des bateaux et le sillon blanc d’une hélice
Il regarda dans les yeux la fille aux yeux verts comme la mer
Tout à coup coula une larme il cru se noyer

Je t’aime fort tu sais
Mais très fort très fort tu sais
C’est désormais une chaîne
Qui fait fondre le sang dans les veines tu sais

Puissance de la lyrique là ou chaque drame est un leurre
Est avec un peu de maquillage et des gestes tu peux te transformer
Mais deux yeux qui te regardent d’aussi près
Te font oublier les mots et les pensées se mélangent
Tout devient petit, même les souvenirs des nuits aux Etats-Unis
Tu te retournes et tu vois ta vie comme le sillon blanc d’une hélice
Mais oui ! C’est la vie qui se termine mais lui il ne s’en occupe pas tant que ça
Il se sent heureux et recommence sa tirade

Je t’aime fort tu sais
Mais très fort très fort tu sais
C’est désormais une chaîne
Qui fait fondre le sang dans les veines tu sais

Je t’aime fort tu sais
Mais très fort très fort tu sais
C’est désormais une chaîne
Qui fait fondre le sang dans les veines tu sais

A venit vacanta, cu trenul din Franta!

...iar mamicile sunt mai fericite decat odraslele lor...

Melodia, fara nicio legatura cu contextul, doar ca imi place.

Il faut du temps

Ciuc, inca una si ma duc!

Mananc si plang...mananc

Manastirea Suzana

Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte - 14 km de Maneciu, intr-o fermecatoare pozitie naturala, Manastirea Suzana constitue un monument al spiritualitatii si al artei.

Despre manastire Alexandru Vlahuta scria in 1908:

"Suzana este asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb, sub care se asvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga". Acestea unindu-se in fata manastirii, alcatuiesc aici o cruce de unde pornesc la vale intr-un singur curs.

Lettre personalisée

Les gens intelligents sont ceux qui changent d'avis avant les autres...

Paste fericit!

Să va fie viata pufoasa ca un cozonac,

fără griji ca a unui prunc,

colorata ca un ou de Paste şi

luminoasă ca Ziua Invierii.

PASTE FERICIT !

Targ de Florii la Muzeul Satului

Anima fragile

Mes amours, les deux

De vreo trei zile sarbatoresc. Venirea primaverii, sfarsitul unui capitol, inceputul altuia...Nu pot spune ca am neaparat motive concrete... E ciudat cum desi stim ca traim ultimele clipe ale unei etape, ne multumim sa mergem inainte, masinal, fara sa dam nici un semn ca am fi constienti sau ca ne-ar afecta. E asta oare semnul unei golicini interioare sau mai degraba al unei indelungate experiente de a reprima lucrurile si recunoasterea atingerii unui inalt nivel de autocontrol?!

Israel Galvan, El Final de este estado de cosas, redux

Le flamenco (cante flamenco) est un art créé par le peuple gitan et andalou dans les années 1930, sur la base d’un folklore populaire issu des diverses cultures qui s’épanouirent au long des siècles en Espagne. À l’origine, le flamenco consistait en un simple chant (cante). Puis, sont apparus les claquements des mains (palmas), la danse (el baile) et la guitare (toque). À cette définition basique extraite de l’encyclopédie en ligne wikipédia, il manque au moins une phrase que l’on pourrait formuler ainsi : « Puis apparut Israel Galván et la danse flamenca entra de plain-pied dans le 21e siècle ».

Le danseur sévillan ne rénove pas le genre, il le refonde. Époustouflant de rigueur et d’aplomb technique, il nourrit son art de multiples énergies – en homme curieux de tout – de la tarentelle au butô en passant par le rock ou le cinéma de Coppola et son Apocalypse Now Redux auquel il adresse un clin d’oeil avec ce spectacle.

El Final de este estado de cosas, redux donne corps à l’Apocalypse de Jean et sa liturgie emprunte de toute la violence du monde. Chacun de ses mouvements semble correspondre à l’interprétation d’un verset, d’une phrase, de ce grand texte hanté par les destructions à venir. Seul au milieu d’une scène encadrée par trois ensembles de musiciens, Israel Galván se déplace, martèle le sol et ses pas font trembler la terre avec des déflagrations d’une puissance rarement atteinte. Profil aiguisé à l’extrême, élans tauromachiques, électrochocs gestuels, il danse « au-dessus du risque », selon sa propre formule. Comme s’il n’était pas de ce monde.

Dor de tara

Am citit acum ceva timp pe un site( garbo.ro) doua poezii are unui baietel de aproape 6 ani, care locuieste in prezent la Angers.

Una dintre ele:

"Mi-e dor de Romania/ Mi-e dor de tara mea,/ In Franta este ploaie,/ Urat si vreme rea./ Mi-e dor de trandafirii/ Udati cu mana mea,/ De tata si de Boghea,/ De prietenii mei dragi./ Acusi eu vin in tara,/ Mi-e tare dor de voi,/ In asta-primavara/ Voi scrie despre noi./ Sa ma asteptati cu drag,/ Prietenii mei buni,/ In Franta nu am pe nimeni/ Strainu-i tot strain./"

Miscator! Si mai ales precoce!! Dar ce sa mai zic de copilasul din clipul ce urmeaza?!( fara nici o legatura directa cu dorul de tara insa in legatura cu inocenta specifica varstei)

.

Mare cat inima mea...

Dominus regnavit

Concert de muzica baroca in seara asta la Opera din Lille: "Rameau & Mondonville, grands motets". Superb, sacru, cuvintele sunt de prisos.

La Divan

Am ajuns la Divan in februarie, sa sarbatorim ceva. Dupa un frig de crapau pietrele, venise o saptamana cu moina, cand zapada se dezgheta si facea ca strazile Bucurestilor sa semene cu cele din mahalaua de altadata; mai ales cele din centrul vechi, permanent in constructie, ca deh, unde putea sa fie restaurantul daca nu pe Strada Franceza?!
Mi-a placut mancarea, am gustat din plin atmosfera autentica, narghilelele si mai ales dansul "cadanei" care daca avea destul vino-incoace ca sa atraga privirea mea, imi inchipui ce a fost pe capul barbatilor din grupul nostru!

Mi-a placut atat de mult, incat in visele/cosmarele mele din ultimul timp, cand ma gasesc alergand pe strazi desfundate de mahala din vechime, spre o lumina doar banuita, care se dovedeste pana la urma a fi Place Vendôme cu a sa coloana, apare ca un laitmotiv si Divanul, plasat acolo in piata, ca prin minune, o viziune a mintii mele ratacite, care impleteste visul cu realitatea, rezultand o amestecaura de Occident si Orient care ma urmareste si ma va urmari probabil toata viata.

Mergeti la Divan, ca merita! Macar si numai pentru a visa ca mine...

Emmanuelle Béart

Cum bunele obiceiuri trebuie cultivate, am reinceput sa merg la avanpremiere.

Iar marti, la Lille, a fost "Ma compagne de nuit" in prezenta actritei Emmanuelle Béart si a realizatoarei Isabelle Brocart, aflata la primul film si careia celebra actrita i-a dat girul sau, prin acceptarea acestui rol.

Béart joaca rolul unei arhitecte, Julia, atinsa de cancer in faza terminala si care nesuportand sa vada durearea familiei, o angajeaza pe Marine( Hafsia Herzi), o necunoscuta, pe care o intalneste din intamplare la spital, pentru a-i fi alaturi si a o sprijini in suferinta ultimelor clipe. Inutil de spus ca intre cele doua femei, in aparenta atat de diferite, una cu o viata sociala reusita si alta complet antisociala, se innoada o legatura puternica.

Realizatoarea a ales sa arate suferinta Juliei cu pudoare si nu neaparat prin torente de lacrimi, pentru ca personajul principal, desi foarte bolnav, simte inca nevoia sa rada, sa iubeasca...sa mai traiasca...

La intalnirea de dupa film, Béart a declarat ca pentru a putea intrupa personajul, a trebuit sa slabeasca 10 kg, si-a ras parul si a cautat sa cunoasca pacientii unui centru de ingrijiri paliative, aflati in ultimul stadiu de boala. Iar pentru a nu iesi din rol, cauta sa mearga, pe perioada filmarilor, si in viata de zi cu zi la fel ca in film, astfel incat oamenii au inceput sa creada ca e de-e dreptul bolnava.

Astfel Béart a reusit sa faca un rol un pic altfel de ce ne-a obisnuit pe parcursul carierei sale. Un film pe care il recomand, de vazut si revazut.

Si daca in ultimul timp m-am obisnuit cu asemenea intalniri live: Guillaume Canet et Marion Cotillard, Nathalie Baye si Audrey Tautou, Jean Dujardin, Catherine Deneuve, pot spune totusi ca Emmanuelle Béart ramane o prezenta, de savurat!

MA COMPAGNE DE NUIT : BANDE-ANNONCE

Revolta intr-un pahar cu apa

Se mai trezeste cate unul, din canapeaua lui molcuta din salon, stand in fata unui televizor cat jumatate din ecranul de cinema, sa faca cate o constatare savanta, de genul "ca si tarile astea arabe mai bine isi vedeau de treaba si traiau in continuare sub dictatorii lor, decat sa cada in anarhie si sa moara cu miile" sau cu alte cuvinte "Miex vaut un mal connu qu'un bien à connaître".

Si asa ma apuca cate o furie oarba pentru ca nu inteleg cum cineva care s-a nascut si a trait intr-o tara democratica, care are cultura revoltei in sange, poate sa isi puna asemenea intrebari...

Cum poti sa ai o atitudine condescendenta si atata dispret, din varful muntelui unde te-a cocotat suficienta unui trai bun si lipsa grijei pentru ziua de maine, pentru nenorocitii de la poalele muntelui, care poate ca nu vor ajunge niciodata la nivelul tau, dar care macar nutresc speranta ca pot incerca sa escaladeze si ca poate...cine stie...pe sistemul bolovanului lui Sisif, isi imagineaza naiv ca acesta se va opri vreodata din rostogolul sau.

Si pentru ca incerc sa fiu toleranta, mai dau o sansa interlocutorului, si dupa principiul Dialogurilor lui Platon, ma trezesc dand exemplul Romaniei si intreband ca daca dupa logica asta si noi ar fi trebuit sa ne multumim sa traim in continuare in comunism( ignorand ca, fie ca voiam noi sau nu, sistemul se naruia), in loc sa ne aruncam in bratele unui capitalism si a unei Europe unite care nu prea ne voia.

Insa cand primesc un raspuns care vine sa intareasca afirmatia mea, facuta doar pentru a demonta o logica falsa, imi dau seama ca nu o sa fiu niciodata cu adevarat toleranta, desi incerc sa ma educ de o buna duzina de ani in acest sens si ca o sa mai curga multa apa pe garla pana voi putea si eu sa accept ca oamenii sunt diferiti sub soare, nu numai dupa culoare insa si dupa capacitatea lor de a pricepe lucrurile. Si ca poate pana la urma, limitele sunt numai ale mele.

Iar intre timp ma adaptez( si tac, strunindu-mi furiile), ca doar eu am venit la ei sa "cer pamant si apa"...

Il y a un temps pour tout

"1- Il y a un temps pour tout, un temps pour toute chose sous les cieux:
2- Un temps pour naître, et un temps pour mourir; un temps pour planter, et un temps pour arracher ce qui a été planté;
3- Un temps pour tuer, et un temps pour guérir; un temps pour abattre, et un temps pour bâtir;
4) Un temps pour pleurer, et un temps pour rire; un temps pour se lamenter, et un temps pour danser;
5- Un temps pour lancer des pierres, et un temps pour ramasser des pierres; un temps pour embrasser, et un temps pour s'éloigner des embrassements;
6- Un temps pour chercher, et un temps pour perdre; un temps pour garder, et un temps pour jeter;
7- Un temps pour déchirer, et un temps pour coudre; un temps pour se taire, et un temps pour parler;
8- Un temps pour aimer, et un temps pour haÏr; un temps pour la guerre, et un temps pour la paix..."

Ecclésiaste 3 : 1 - 8

Scurt moment de nebunie

Ati simtit vreodata nevoia sa aruncati un pahar cu apa/altceva in capul cuiva? Faceti-o, nici nu stiti ce pierdeti! Imaginea aia din filme e departe de adrenalina declansata in realitate si de nivelul de serotonina de dupa.

Eu am incercat senzatiile astea azi si mai ca imi pare rau ca nu am avut atata timp si/prezenta de spirit incat sa imortalizez momentul. In orice caz imi va ramane in amintire...probabil si in a celor care erau in jurul meu...

Maine imi reiau activitatea de fata serioasa. Promit.

O primavara frumoasa...

...in suflet si in gand!

Azi chiar am afisat tantosa un martisor din acelea vechi( gen "inima de tabla") si usor ruginit, strecurat ca prin minune printre lucrurile mele ;).

Souvenirs d'enfance

Schimb de mesaje azi, pe Facebook:

PsyartCenter, 25 février, 08:48
"Salut. Tot incerc sa te contactez...dar....Ai imbatranit? memoria nu mai functioneaza cum trebuie?...sau iti renegi vechii prieteni...ce se intampla? Sunt eu, Gratiela!!! - am facut planurile urbanistice revolutionare ale Vanjului impreuna, am colindat dealurile impreuna si apropate am tocit banca aceea de atata stat la taina...remember?.... Ce mai faci in timpurile astea noi? (ma bucur sa te regasesc)"

Lorenee, 25 février, 16:57
"Buna, asa mesaj personalizat mai zic si eu! Am vazut si prima invitatie, insa pana sa o accept nu mai aparea in lista. Cat despre renegat, nu reneg nimic, dimpotriva, sunt in plin proces de reconstructie( mentala) a acelei portiuni de timp. Si ma bucur ca a mai ramas fixata si in cortexul altcuiva in afara de mine... ;) Ce mai faci? Ai aerul de a fi in forma, dupa blogul tau judecand. Sper sa aflu mai multe, povestite chiar de tine; cat despre mine, cum se spune, oameni noi la timpuri noi, incerc sa ma adaptez in urma schimbarii de site; bilantul inca nu e gata, probabil va mai dura destul...Pe curand, sper ;)"
-va urma-

Va, vis et reviens

A trecut ceva vreme, deja mai mult de o luna...chiar doua... dar in Romania lucrurile se intampla cu o alta intensitate si la o alta scala. Parca timpul trece mai repede...si se munceste mai mult( sunt convinsa de asta).
Am aranjat in asa fel ca in ianuarie ca sa ma pot ocupa de un proiect in cadrul firmei in care activam inainte de a pleca din tara. Nimic mai frumos decat intoarcerea la origini...sau la sursa...
Ritmul nebunesc al zilelor care incep la 8 am si se sfarsesc la 19 pm... cafelele baute intr-un stil desantat pana simti ca iti pocnesc urechile... cultura organizationala din care am fost atatia ani parte si la care am pus umarul...
Si cate un suspin din cand in cand dupa viata tihnita din Franta... Care se uita repede, prinsa fiind in valtoarea evenimentelor...
Apoi de ceva vreme mi s-a implinit "pohta ce-am pohtit"; adica m-am intors inapoi la viata mea tihnita.

Oarecum bulversata de schimbarea de mediu si suspinand de data aceasta dupa caracteristicile noastre balcanice, dupa zgomotul, agitatia si efuziunea de sentimente pe care in ultima perioada le (re)adoptasem si care aici lipsesc cu desavarsire, in spiritul perfectionismului si snobismului frantuzesc.

"On n'est jamais si malheureux qu'on croit, ni si heureux qu'on avait espéré."
La mai mare!

Irrésistiblement - The Eccentric Opera
envoyé par bluesoram. - Regardez plus de clips, en HD !