dimanche 2 octobre 2011

Primavara toamnei

"A cunoaste. A iubi.

Inc-o data iar si iara,

a cunoaste-seamna iarna,

a iubi e primavara.”

(Primavara) Lucian Blaga

Vesnicia s-a nascut la sat




Ma uit la imaginile astea si parca nu s-a schimbat nimic; Aceleasi ulite nepietruite, aceleasi porti, dar mai putini oameni. Si parca si bunicul meu a mai imbatranit ceva... Da, si parca si bunica...
Ma linistete ca o vad "in deal" pe "daica" Dorina. Ea parca nu s-a schimbat deloc; sau poate pentru ca ii vad eu doar spatele. Parca ieri abia asteptam vacantele ca sa vina acasa de la Timisoara cu bunatati de la Kandia. Si nu au trecut decat ceva mai mult de douazeci de ani...( oare era mai bine sa imi intitulez postul "Dupa 20 de ani"? Nu, cu cred, ca doar nu sunt Dumas...)
Pe vremea aia cea mai frumoasa meserie pentru mine era sa lucrezi intr-o fabrica de dulciuri. Pe parcurs mi-am mai schimbat optiunile, ca doar sunt fata si am mai auzit si de calorii!
Dar cine se mai delecta pe vremea aia cu delicatese gen ciocolata cu orez? Noi, copii de pe ulita asta nepietruita din satul asta de la Dunare... Ca la judet nu aveam niciun activist mai de soi pe la partid cum am auzit ulterior ca aveau cei de la Sibiu sau Ialomita...si ne descurcam si noi cu valorile noastre locale..."daica" Dorina sau "paznicul schitului de la Tarnita"...a nu, asta era Paunescu in "Am nevoie de oameni"... Deci cum spuneam, "daica" Dorina sau sora bunicului, gestionara la alimentara din sat( o alta meserie de invidiat). Dar despre asta alta data...




"Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã vesnicia s'a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire
si dacã ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."

Sufletul satului, Lucian Blaga