lundi 8 avril 2013

Licenta poetica a unui IT-ist

Eu despre IT-isti stiu ca sunt oameni faini, asa cum e si prietenul meu despre care vreau sa povestesc. Nonconformist, in haine si in limbaj, cu preocupari deosebite de media, nu foarte vorbaret, ca na, el se pricepe mai bine la limbajele de programare decat la incondeiatul frazei, nu mica mi-a fost mirarea cand m-am trezit cu el spunand ca Ileana Vulpescu parca nu se exprima prea bine in scris...
Ajunsese sa puna mana pe "De-amor, de-amar, de inima albastra", pe care o adusesem altui coleg, caci eu de cand am descoperit-o pe Ileana Vulpescu, "propovaduiesc" sus si tare cartile ei, ca tare imi sunt dragi...dar despre asta cu alta ocazie.
Am dat sa ii spun prietenului IT-ist ca nu e cazul sa spuna asta, ca Ileana Vulpescu are o licenta in litere, ca a fost lexicograf, ca a contribut la redactarea Dictionarul limbii romane, el nu si nu ca sa-mi arate.
Si imi da exemplu o fraza de genul: "Cosea, tesea, facea, pe bani, carpete si alte macrameuri..."; problema ridicata de el era ca "pe bani", despartit prin virgula, nu are ce cauta dupa "facea" care in plus nici el nu poate fi verb prin el insusi ca exprima o actiune incompleta...
Mi-e drag omul asa ca am zis sa nu il trimit la plimbare din prima asa ca i-am explicat eu sensul lui "pe bani" despartit prin virgula de cele trei verbe, pentru a intari ca toata insiruirea de actiuni( "cosea", "tesea", "facea") se facea pe bani, iar facea nu e nicidecum incomplet ca vine sa il completeze "carpetele" si "macrameurile" si tot asa am continuat eu gramatical si semantic pana am vazut impotrivirea IT-istului nostru care mi-a zis sa mai intreb eu, ca nu are sens fraza aia.
Doar ca spre final s-a mai imbunat si a acceptat ca poate nu tocmai Ileana Vulpescu a gresit, ci s-o fi gresit la tipar sau la paginare.
Ce sa mai zic, i-am spus frumusel prietenului meu ca parca ii sade mai bine cand se ocupa de limbajele de programare, "pe bani" sau nu si ne-am despartit prieteni. Pana data viitoare cand cine stie la ce provocare ma va supune.

lundi 1 avril 2013

Nici ai mei!

Am citit azi pe un blog drag un post cu "Bunicii mei n-au voie sa moara" si mi-a fost asa pe suflet pentru ca tot we asta si de cateva luni incoace, de cand bunica( "mama") mea este la pat, nu ma gandesc decat la asta, ca nu trebuie, nu are voie sa moara...
Nu stiu cand a trecut timpul, cand s-au dus anii astia toti in fuga si mi-e asa de greu sa o vad tintuita de pat, ea care a fost toata viata plina de energie...
Imi amintesc ca eram de-o schioapa si daca faceam vreo boacana, "mama" se supara iar eu ma ascundeam dupa usa si plangeam, iar cand ma intreba ce am spuneam mereu "plang pentru cand o sa mori tu!".
Bazaconii de copil, insa timpul asta parca s-a scurs tot si a adus asa de aproape momentul asta "plang pentru cand o sa mori tu".
Si totul e atat de pustiu de cand ea nu mai e in miscare... si curtea si satul si parca si lumea intreaga...
Unde te duci "mama" mea?!