Sa salvam cat mai avem ce!

Astfel sunt eu...

Strigăt să fiu, iar strigătul meu să te lovească

precum valul ţărmul,

precum lumina pleoapa,

... să te răsucească spre mine

cum răsuceşte marea cochiliile,

să te spele de gânduri negre

cum spală marea puntea corabiei în furtună,

să te aducă spre mine

cum aduce dansul sclipind al vâslelor

barca întunecată în pântecul ud al cheiului.

Astfel sunt eu....mă auzi?

Emotii...de reclama

m

O tempora, o mores!

"Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă."

M-am chinuit zilele trecute sa imi amintesc versurile acestea pe care in clasa a VII-a le-am folosit ca prefata pentru un arbore genealogic al familiei. Lucrare laborioasa pentru varsta aceea si serios documentata. Si care acum zace prin vreun colt de biblioteca, prafuita si care nu mai prezinta interes decat pentru amintirile mele. Amintiri care in timp s-au estompat incet incetisor incat nu imi mai puteam aminti nici versurile reper ale lui Eminescu. Ce face timpul din oameni!