Parcul MOSAÏC

Creat in 2004, pentru evenimentul Lille - capitala culturala europeana, parcul ramane una din atractiile zonei.

Pe langa faptul ca e un loc al expozitiilor, un amestec de opere de arta, de flori si animale rare, MOSAÏC povesteste si istoria locurilor, a oamenilor veniti de departe si care s-au instalat aici pentru a fonda o familie. De aici ideea de a crea cate o gradina tematica, in interiorul parcului, pentru a aduce omagiu acestor emigranti, opera de arta colectiva care povesteste o istorie.

Astfel:

- "gradina cu smochini", inspirata de amintirile comunitatii tunisiene, marocane si algeriene, ofera o plimbare plina de culorare si miros printre vegetatia specifica zonei:

- "insula Africa Mama", calatorie in tara cuvantului, a orgilor de bambus si a papagalilor vorbitori;

-" terasele Mediteranei", omagiu adus comunitatilor de italieni si spanioli din zona;

- "gradina tesuta", peisaj polonez, populat de culoare, omagiu adus Europei Centrale si care aminteste pe ici pe colo de gradinile noastre, cu daliile carnoase si gastele frizate;

- gasim pana si " gradina dragonului", semn ca nici populatia asiatica nu e de neglijat in zona, ca sa nu mai vorbim de

- "Rain garden" ca doar l'outre-Manche este la o aruncatura de bat.

Pentru iunie 2011 parcul isi propune sa adauge acestor gradini tematice, altele, dedicate emigrantilor din S-E Europei( greci, bulgari si turci). Dar de romani de ce nu vorbeste nimeni? Noi de ce sa nu avem o gradina tematica in interiorul parcului? Ma gandesc serios sa ii contactez...

21 de ani...

...fara el. Parca au fost secunde. Si in acelasi timp s-au scurs asa greu! Timpul petrecut impreuna a fost mult mai scurt decat cel petrecut fara el, asa ca si aminitirile, oricat de puternice au fost, te fac sa te intrebi cateodata daca au fost reale. Imi amintesc ca eram mandra sa mergem impreuna de mana la biblioteca. Cand nu stiam sa citesc, imprumutam carti pe fisa lui; apoi de cum am invatat, aveam fisa mea proprie. Si fiindca eram mai mare si mai baietoasa, umblam peste tot impreuna. Apoi a plecat. Aveam doar 9 ani si a fost greu. Mai ales pentru temele la matematica-credeam atunci- apoi din ce in ce pentru mai multe lucruri. Mai iarziu am inceput sa inventez "scuze" pt ca a plecat fara sa ma "anunte", zicandu-mi ca atunci cand traiesti fiecare secunda cu pasiune, te consuma repede, ca asta era de fapt moartea.

E ciudat sa te gandesti la o persoana si sa nu poti sa o vezi imbatranind, e ciudat ca tu sa cresti, sa devii adult si tatal tau sa ramana tot de varsta ta.

Am parcurs un drum lung de la copilul interiorizat, care nu putea sa vorbeasca despre asta fara sa planga, pana la a posta pe un blog. Ce urmeaza? uitarea?!

Ma liberté

"Sur les différentes lignes messagères
De mes pensées voyageant au-delà de la lumière,
Lorsque l'aurore dans ses aléas me fait de l'oeil
Par un courant de pensée, de ces mots, au seuil,
Je mouille l'encre avec toi.

Lorsque ma main effleure l'échine de la nuit
Sous un ciel montrant doucement son arrière
Dans toutes les voyelles, je viens insuffler dans ces écrits
Et en transmettre toutes ces lettres en avant première,
Je mouille l'encre avec toi.

Je tourbillonne comme un avion de papier
Afin que l'encre berçant mon encrier
Efface la ligne d'ombre sur mes paupières
Et dépose dans cette émotion tous ces vers,
Je mouille l'encre avec toi.

Glissant dans la vague d'une pensée,
Je ferme les yeux sur cette page née,
J'ouvre mon âme tel un écrin de soi
Où repose mon coeur, jetant à la mer une ancre
Et je mouille l'encre avec toi.

Par ces mots réels silençant
Ce que mon coeur pressent,
Je suis née de cette infinie pensée
Que je nomme douceur
Tandis que je mouille l'encre avec ardeur "!

Fericirea sta in lucruri simple

Un week-end la mare. Nimic mai nebunesc ca idee, in ciuda ploii mocanesti care cadea si care era anuntata si pentru zilele urmatoare. Insa aveam nevoie de o iesire, de aer, de curatarea sufletului.

Si am ales un coltisor de la Marea Nordului, Blankenberge.

Definitia perfectiunii: ploaia pe fondul unei mari agitate si a unui cer amenintator, ca in picturile flamande; un restaurant care servea dupa 1 noaptea, complet gol, ca si cand ne astepta; un foc de lemne alaturi, in semineu, cu o caldura invaluitoare, vinul bun si mancarea delicioasa si Jean Ferrat pe fundal. Si iar ploaia...

"Pouvoir encore regarder

Pouvoir encore écouter

Et surtout pouvoir chanter

Que c'est beau, c'est beau la vie!"

Mihaela Runceanu - Fericirea are chipul tau

Bucurestiul meu iubit...

...se pare ca mi-a fost foarte greu sa imi revin din farmecul Bucurestiului dupa saptamana petrecuta acasa. Asta face ca a trecut aprope o luna si tot nu mi-am facut ordine in amintiri.

O nunta superba( a viitorilor nasi), cu miri iubitori si increzatori( ca toti mirii, cred), o multime de prieteni si fosti colegi, sedinta foto la palatul Stirbei, cununia religioasa la biserica Sf Nicolae Tabacu, preoti cu har, petrecerea la Phoenicia Grand Hotel, atmosfera de vis, nici o picatura de alcool ca am fost desemnata sofer pt dimineata...

Apoi dupa nunta alergatura la Drobeta sa imi vizitez familia, intors a doua zi, plecat pe Tranfagarasan, intors, iesit in fiecare seara ca sa reusesc sa vad pe toata lumea, indurat caldura gen 30 grade trecute, stat in trafic, facut mai mult de 1 ora din Berceni pana in Militari( intr-o vineri dupa amiaza), fete triste, posomorate, bosumflate dar si oameni dragi, pentru care merita sa induri orice. Nu e asta scopul?!...